Stereo Spaţial
de Ing. CRISTIAN IVANCIOVICI
Expandarea efectului stereofonic prin mijloace electronice se foloseşte de mai bine de 15 ani, în special la radiocasetofoane, la care datorită unei prea mici distante între difuzoare efectul de spaţialitate este mai puţin pregnant.
Montajul din figura 1 realizează tocmai acest deziderat.
Avantajul acestuia fată de alte variante constructive îl constituie simplitatea schemei corelată cu obţinerea unui efect plăcut şi interesant.
În cazul unui semnal monofonic injectat prin cele două intrări, audiţia este identică, montajul neintroducînd practic nici o modificare a timbrului sonor.
În schimb, cînd cele două căi nu sînt identice, se produce o separare suplimentară între canale.
Schema foloseşte şase tranzistoare de joasă frecventă şi zgomot mic de tip BC413, BC414 sau BC173, BC109, BC149, BC239, toate npn.
Ansamblul nu realizează amplificare în tensiune, practic factorul de transfer fiind egal cu unitatea.
Pe fiecare canal semnalul care pătrunde în baza tranzistorului T1 (respectiv T'1), prin intermediul condensatorului electrolitic C1 (respectiv C'1), urmează apoi două trasee:
Din emitor, unde semnalul este în fază cu cel din bază, acesta este filtrat şi atenuat pentru a fi injectat în baza tranzistorului T'2 (respectiv T2);
Pe celălalt traseu, din colector (în antifază cu semnalul din bază) semnalul este introdus în următorul etaj constituit din T2.
Tot în baza acestui tranzistor ajunge şi semnalul din celălalt canal care, fiind defazat cu 180 grade şi atenuat în acelaşi timp, face ca anumite componente comune celor două căi să se scadă, obţinîndu-se această diferenţiere mai accentuată între canale.
Etajul de ieşire echipat cu T3 (respectiv T'3) este tot un repetor pe emitor.
Alimentarea se face de la o sursă de tensiune stabilizată diferenţială de ±15 V.
Cablajul şi dispunerea pieselor pe plăcută sînt prezentate în figura 2.
Acest expandor stereofonic poate fi inserat între preamplificator şi amplificatorul de putere, cum este reprezentat în figura 3.
Cu ajutorul unui comutator 2 x 2 poziţii, semnalul provenind de la preamplificator poate fi injectat în expandor şi apoi în amplificatorul de putere sau expandorul poate fi şuntat, audiţia efectuîndu-se clasic.
Constructorul poate modifica în limita a ±50% valorile pieselor ce constituie filtrul (C2, R6, C3, R7, respectiv C'2, R'6, C'3 şi R'7) sau pe R4, C4 şi R'4, C'4, pentru a obtine relieful sonor care ii place mai mult.
În cazul în care în locul lui C4 şi C'4 se folosesc condensatoare de capacitate mai mare electrolitice (de exemplu de 1 µF sau chiar 2,2 µF), plusul se va monta în serie cu rezistenta R4 (R'4) şi minusul în baza lui T2, respectiv T 2.
Înainte de intercalarea montajului în lanţul audio se vor verifica tensiunile de alimentare, cît şi punctele statice de funcţionare, în figura 1 dîndu-se orientativ patru valori.
vizitări TEHNIUM 12/1990
stats electronice